Iniţial postul ăsta se dorea a fi un review al celor două piese noi de la Metallica, aprobate pentru public, şi anume “The Day That Never Comes” şi “My Apocalypse”, precum şi noul single AC/DC, “Rock ‘n’ Roll Train” (DA, şi AC/DC vine cu un album nou. Botezat “Black Ice” ). Aflu, însă, că publicului i-a mai fost dăruită şi “Cyanide” de către James & Co, şi decid să fac şi aici un review şi să îl includ.
Bun. Intru, dar înainte să ascult, văd un annotation (ceva căsuţă interactivă) care mă conduce spre… The Unforgiven III ?! Piesă care încă n-a fost lansată, dar care totuşi tronează pe Youtube. Oookay.. intru şi la final rămân dezamăgit, chiar nu era ce mă aşteptam. O privire şi pe la comment-uri. Jumătate dintre ele erau cu nemulţumiri legate de început, care nu e chiar foarte “unforgiven”. Atenţia mi-e atrasă, în schimb, de…
…aşa că fuga pe la torrents. Între timp, research: se pare că un magazin din Franţa a considerat că 12 septembrie este prea mult şi a trimis albumul direct pe rafturi pe 2. Şi nu e greu de ghicit ce s-a întâmplat mai departe. Ce m-a surprins pe mine cel mai mult? Lipsa de opoziţie a lui Lars.
“Everybody’s happy. It’s 2008 and it’s part of how it is these days, so it’s fine. We’re happy.”
Lars Ulrich
*shouts “Hail France!”*
Acum, trec pe ascultarea intensă a albumului. Şi în acelaşi timp mă voi răzbuna pe maneliştii care m-au ţinut treaz până dimineaţa, on one occasion. Muahahahahahahahahah! *continuous manic laughter*. Review-rile, ducă-se.
P.S. Albumul se numeşte “Death Magnetic”, pentru doritorii care, din diverse motive absurde, nu au aflat (shame on you!).
