Flash v1.1

Revin după câteva zile de pauză cauzate de un hard disk foaarte neascultător. O formatare completă va veni cam într-o săptămână, iar probleme nu cred că vor fi decât cu aşteptarea simpaticilor de la RDS pentru a avea net.

Şcoala a început. Oh, the joy.. Cu un diriginte care e printre cei mai buni profesori de mate din oraş şi cu o singură oră de info pe săptămână am ajuns să fim o clasă de mate-info (ideea e că “mate” trebuia să fie muuuult mai mare decât este, şi “info” muuuult mai mic; ceva gen ), vorba unui coleg. Programul de luni fu: “De la 9 la 12, primele trei ore matematică”.

Patru zile, un profesor nou şi o notă. Şi replica zilei (de azi) venită din partea profesoriului de istorie, un tip foarte foarte simpatic de altfel. Aceasta vine în contextul unei discuţii despre “Braveheart”: “..fără istorie n-ai cum să înţelegi complet filmele astea, de ce a făcut ce-a făcut Willam [n.m. William Wallace], sau cum îl chema pe el..” (aproximare, 70% corectă, ideea oricum asta ar fi)

În decurs de numai cinci zile am văzut cele mai penibile partide ale României de când urmăresc fotbalul. Şi la una am avut extraordinara onoare de a o vedea la faţa locului. Şi anume un România – Ţara Galilor 0-3, la tineret. În schimb, alaltăieri am văzut cel mai frumos meci al unei echipe din România în competiţiile din Europa de la Dinamo Kiev – Steaua 1-4 de acum doi ani. CFR Cluj bate, dracu’ ştie cum!, în deplasare la AS Roma (2-1), cu numai trei români în formaţia de start. Feel the contrast?

De multe zile ascult în prostie Death Magnetic, album bun, deşi cam păleşte în faţa albumelor din anii ‘80. Se ridică, însă, la nivelul lui Black Album. 8/10. Review coming soon.

Yawn.

Flash reviews – abandonat

Iniţial postul ăsta se dorea a fi un review al celor două piese noi de la Metallica, aprobate pentru public, şi anume “The Day That Never Comes” şi “My Apocalypse”, precum şi noul single AC/DC, “Rock ‘n’ Roll Train” (DA, şi AC/DC vine cu un album nou. Botezat “Black Ice” ). Aflu, însă, că publicului i-a mai fost dăruită şi “Cyanide” de către James & Co, şi decid să fac şi aici un review şi să îl includ.

Bun. Intru, dar înainte să ascult, văd un annotation (ceva căsuţă interactivă) care mă conduce spre… The Unforgiven III ?! Piesă care încă n-a fost lansată, dar care totuşi tronează pe Youtube. Oookay.. intru şi la final rămân dezamăgit, chiar nu era ce mă aşteptam. O privire şi pe la comment-uri. Jumătate dintre ele erau cu nemulţumiri legate de început, care nu e chiar foarte “unforgiven”. Atenţia mi-e atrasă, în schimb, de…

…aşa că fuga pe la torrents. Între timp, research: se pare că un magazin din Franţa a considerat că 12 septembrie este prea mult şi a trimis albumul direct pe rafturi pe 2. Şi nu e greu de ghicit ce s-a întâmplat mai departe. Ce m-a surprins pe mine cel mai mult? Lipsa de opoziţie a lui Lars.

“Everybody’s happy. It’s 2008 and it’s part of how it is these days, so it’s fine. We’re happy.”

Lars Ulrich

*shouts “Hail France!”*

Acum, trec pe ascultarea intensă a albumului. Şi în acelaşi timp mă voi răzbuna pe maneliştii care m-au ţinut treaz până dimineaţa, on one occasion. Muahahahahahahahahah! *continuous manic laughter*. Review-rile, ducă-se.

P.S. Albumul se numeşte “Death Magnetic”, pentru doritorii care, din diverse motive absurde, nu au aflat (shame on you!).