Ce va face Losfer de 1 decembrie

[sau mai bine zis ce face deja]

Va scrie noi flash-uri.

Va merge la cursuri de percuţie pentru va afla că nu se fac din cauză de zi naţională.

Va trage tare cu “Ion”, pentru a se pregăti de *aham* procesul de mâine.

După ce se va trezi se va uita din nou la acest post şi se va minuna de câtă valoare, talent şi inspiraţie i-a trebuit pentru a-l scrie.

Nu se va uita la cine a câştigat uninominalele.

Va sta acasă şi va cinsti sărbătoarea naţională a României cu o sticlă de Borsec şi o friptură.

Şi acum flash-urile:

Cea mai tare veste a ultimelor săptămâni (for me şi nu numai) vine din partea unui coleg care a vorbit cu cineva care a văzut pe net (click me!) că vine Motörhead la B’ESTFEST ‘09! Partea cea mai buna? Că am permisiunea de a merge, atât timp cât găsesc companie pentru deplasare (facil). Asta vine ca o gură de oxigen după ce n-am fost la nimic fiindcă nu descoperisem pe-atunci artistul (ex. Jethro Tull, Deep Purple, Judas Priest) sau pentru că nu a stat în puterea mea să conving autoritatea supremă. (“Ce să cauţi tu la ţicniţii ăia? Stai acasă, ce să cauţi tu la Bucureşti?”)

Joi am asistat la un concert RIFF (aici site), o formaţie din Sibiu (din câte am înţeles) care îşi promova cel de-al zecelea album din istoria lor de 38 (!) de ani. După vizionarea unor clipuri cu ei, m-au dus cu gândul la Iris, dintre trupele româneşti, chit că nu prea m-au impresionat. Concertul a contrastat puternic, însă, cu ce ascultasem până atunci. Partea vocală, de care mă temeam un pic, a fost rezolvată cu succes prin includerea unui colaborator mai vechi, care “se întâmpla să fie în sală” [LE: Big mistake here. See comments]. Versurile, însă, care evident că n-aveau cum să se schimbe faţă de versiunea studio, mi-au lăsat cel mai mult de dorit. Acest neajuns puternic a fost, totuşi salvat (şi făcut uitat, până la urmă) de partea instrumentală, care a sunat extraordinar (unele bucăţi mi-au amintit chiar de trupe mai..um..hard de pe scena internaţională), graţie chitaristului Florin Demea, dar mai ales percuţionistului Lucian Fabro, care mi-a lăsat cea mai bună impresie dintre toţi. La final, cumpărat disc şi mers până în culise. Foarte amabili. Obţinut autografe. Şi, accidental, un pix. Per total, cea mai bună metodă de a cheltui 5 lei într-o seară de joi.

Hmm.. Manelarii de sub mine au dat-o pe Linkin Park. Să fie un semn bun?

Flash reviews – abandonat

Iniţial postul ăsta se dorea a fi un review al celor două piese noi de la Metallica, aprobate pentru public, şi anume “The Day That Never Comes” şi “My Apocalypse”, precum şi noul single AC/DC, “Rock ‘n’ Roll Train” (DA, şi AC/DC vine cu un album nou. Botezat “Black Ice” ). Aflu, însă, că publicului i-a mai fost dăruită şi “Cyanide” de către James & Co, şi decid să fac şi aici un review şi să îl includ.

Bun. Intru, dar înainte să ascult, văd un annotation (ceva căsuţă interactivă) care mă conduce spre… The Unforgiven III ?! Piesă care încă n-a fost lansată, dar care totuşi tronează pe Youtube. Oookay.. intru şi la final rămân dezamăgit, chiar nu era ce mă aşteptam. O privire şi pe la comment-uri. Jumătate dintre ele erau cu nemulţumiri legate de început, care nu e chiar foarte “unforgiven”. Atenţia mi-e atrasă, în schimb, de…

…aşa că fuga pe la torrents. Între timp, research: se pare că un magazin din Franţa a considerat că 12 septembrie este prea mult şi a trimis albumul direct pe rafturi pe 2. Şi nu e greu de ghicit ce s-a întâmplat mai departe. Ce m-a surprins pe mine cel mai mult? Lipsa de opoziţie a lui Lars.

“Everybody’s happy. It’s 2008 and it’s part of how it is these days, so it’s fine. We’re happy.”

Lars Ulrich

*shouts “Hail France!”*

Acum, trec pe ascultarea intensă a albumului. Şi în acelaşi timp mă voi răzbuna pe maneliştii care m-au ţinut treaz până dimineaţa, on one occasion. Muahahahahahahahahah! *continuous manic laughter*. Review-rile, ducă-se.

P.S. Albumul se numeşte “Death Magnetic”, pentru doritorii care, din diverse motive absurde, nu au aflat (shame on you!).