Se ştie că sporturile pe echipe sunt unul din contextele perfecte în care gorilele supradezvoltate îşi pot satisface orgoliul nemărginit şi pot manipula lumea înconjurătoare. Dacă se întâmplă ca strămoşii respectivelor gorile să se fi războit între ei pentru sute de ani la rând, totul capătă accente tragicomice.
Pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu subiectul, facem o recapitulare. Tragere la sorţi: F.C. Steaua Bucureşti cu F.C. Újpest Budapesta. “Masacru!”. Meci tur: Bătăi. Suporter pe teren. Bătăi. Banner al “suporterilor” (die, maggots!) referitor la capacitatea de stocare a excrementelor ale femeilor maghiare (în ediţie bilingvă), gest de o inconştienţă crasă, taxat de toţi în afară de oamenii din fotbalul românesc plus de juma’ de presă (mă rog, pentru noi e doar un banc.). Bătăi. Meci retur: tandre mesaje de compasiune între galerii (“Vă rupem gâturile!”). Poliţia maghiară, la 1 noaptea înainte de meci: “Bombă în hotel!”. Poliţia, la 5 noaptea: “Alarmă falsă!”. Steliştii: “Da’ ce căutaţi doar la noi în camere, căutaţi prin tot hotelul!”. Preşedinte club maghiar: “Voi aţi venit cu alarma, ca să ne faceţi un nume rău!” (FAILmagyar). Bătăi. Bătăi şi la pauză; meciul se reia după vreo 30 de minute. Bătăi. Vouă, o dragelor specimene umane de primă mână, vă doresc să vă bucuraţi de porcină şi aviară şi să daţi naştere unor hibrizi care să vă, numai ruşine!
În altă ordine de idei (dar tot legat de meci), prin visele pe care le-am avut noaptea trecută a apărut şi un “Ujpest-Steaua 1-2″. No kidding. Dacă nu-mi era atât de lene (!) să ies din casă pe căldură mare ca să pun 10 lei pe asta aş fi avut o mică avere acum! (un pic mai exact, cam de 8 ori mai mult)
